CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 1352 / 2015

Dosar nr. 1351 / 2015

AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011

Analizând propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaţilor cu adresa nr.Plx862 din 7.12.2015,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi al art.46(3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art.25 şi modificarea alin.(2) al art.68 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, urmărindu-se introducerea disciplinei Educaţie pentru sănătate ca disciplină obligatorie de studiu în învăţământul universitar şi preuniversitar, începând cu cel primar. 

Propunerea face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) lit.n) din Constituţia României, republicată, iar potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală,  prima Cameră sesizată este Camera Deputaţilor.

2. Semnalăm că o propunere legislativă aproape identică, înregistrată la Senat cu nr.L351/2014 şi la Camera Deputaţilor cu nr.Plx160/2014, având acelaşi iniţiator, a fost respinsă de Senat, în calitate de Cameră decizională la data de 4.05.2015 cu 103 voturi pentru, unul împotrivă şi 3 abţineri,  având la bază raportul negativ al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, comisie sesizată în fond. În plus, Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi Comitetul Economic şi Social au transmis avize negative, iar Guvernul, potrivit punctului de vedere înaintat, nu a susţinut proiectul.

De asemenea, o propunere legislativă cuprinzând şi texte cu acelaşi obiect, înregistrată la Senat cu nr.L204/2013 şi la Camera Deputaţilor cu nr.Plx110/2013, având acelaşi iniţiator a fost respinsă, atât de Camera Deputaţilor, la data de 29.05.2013, cât şi de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 18.09.2013, cu 91 voturi pentru, 4 împotrivă şi 4 abţineri, având la bază un raport şi avize negative.

Prin urmare, Parlamentul României şi-a exprimat în două rânduri opinia cu privire la aceeaşi problemă, decizia fiind vădit împotriva introducerii disciplinei Educaţie pentru sănătate ca disciplină obligatorie de studiu.

3. Referitor la expunerea de motive, precizăm că aceasta ca instrument de prezentare şi motivare a propunerii legislative nu trebuie să folosească un limbaj stilizat sau afectiv, cum este cazul formulării „întreg podiumul cauzelor de deces”.

Pe de altă parte, cauzele de deces invocate nu pot fi determinate de „statutul de disciplină opţională” sau de „abordarea sumară sau superficială în cadrul orelor de dirigenţie, biologie sau educaţie fizică”, întrucât principala responsabilitate a educării pentru sănătate o au părinţii/tutorii şi medicul de familie sau medicul pediatru.

Şcoala nu poate şi nu trebuie să se substituie în această privinţă părinţilor/tutorilor şi medicilor, iar predarea în şcoli, aşa cum se realizează în prezent, prin intermediul unei discipline opţionale, a unor noţiuni legate de sănătate în cadrul orelor menţionate constituie o modalitate adecvată de semnalizare a aspectelor importante de igienă şi a metodelor de prevenire a îmbolnăvirilor.

Pe de altă parte, abordarea sumară sau superficială poate fi caracteristică şi unor discipline obligatorii, precum matematica, limba română, fizica, istoria şi altele, fără a urmări prin enumerare o ierarhizare a acestora, abordare concretizată în carenţe educaţionale ale copiilor, pe care părinţii personal sau prin intermediul altor cadre didactice trebuie să le suplinească.

4. În ceea ce priveşte tehnica legislativă, precizăm că art.25 are deja un alin.(4), introdus prin pct.3 al art.I din Ordonanţa de urgenţă nr.94/2014, iar textul marcat ca pct.3 trebuie numerotat corect ca pct.2.

5. Referitor la textul preconizat pentru alin.(4) al art.25, semnalăm că acesta nu se integrează tematic în conţinutul ideatic al art.25 care reglementează formele de organizare a învăţământului preuniversitar, incluzând învăţământul la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală şi învăţământul dual.

Deci, pe de o parte, art.25 nu vizează învăţământul universitar, iar pe de altă parte, nu prevede disciplinele de studiu obligatorii sau opţionale.

6. În ceea ce priveşte învăţământul universitar, semnalăm că o normă de acest tip ar încălca principiul libertăţii academice prevăzut la art.118 alin.(1) lit.b) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. În plus, este puţin probabil ca o persoană, până la vârsta majoratului, când, de regulă, poate urma studii universitare, să nu aibă cunoştinţele minime, cu adevărat necesare, legate de educaţia pentru sănătate.

7. În ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar, pentru evitarea afectării emoţionale, morale şi psihice a copiilor din învăţământul primar, insuficient dezvoltaţi din punct de vedere psihic, precum şi a celor din învăţământul gimnazial  care se află într-o etapă specială a dezvoltării fizice şi psihice, se impune ca liniile generale şi maximale după care se orientează educaţia pentru sănătate să fie clar evidenţiate. În caz contrar, o astfel de disciplină, chiar şi opţională, poate deveni un instrument de manipulare a comportamentului sau poate conduce chiar la traume, dat fiind că până la anumite vârste copiii sunt foarte uşor influenţabili.

8. Având în vedere motivele expuse supra şi opinia legislativului exprimată anterior cu privire la aceeaşi problematică, apreciem că se impune renunţarea la demersul legislativ şi, prin urmare, păstrarea disciplinei ca opţională.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.